ture faine…si lungi
Si ma vad ajuns acasa, din Retezat. Nu o sa spun prea multe despre locul in care am fost, mai bine cautati descrierile facute de altii care stiu sa scrie mai bine decat mine, ganditi-va la acea descriere, multiplicati-o de cateva ori si nu sunteti nici macar pe aproape.
Am plecat din Orastie pe la ora 7 si am ajuns in Ohaba de sub Piatra pe la 10 dupa care a urmat un drum de aproape trei ore pena la Cabana Pietrele. Pe acest drum l-am cunoscut pe Nea’ Gigi, un tip care urca pe munti de vreo 40 ani, avea de vreo trei ori varsta mea, membru de seama intr-un grup de turism si fost ghid montan. Am ajuns la cabana, ne-am cazat, adica am campat, dupa care ne-am intins la o binemeritata bere.
Am ramas uimit de cum se comporta oamenii la munte. Toata lumea se saluta cu toata lumea si poti intra in vorba cu oricine. Foarte multi turisti straini la munte dar si foarte multi bucuresteni. Nu stiu…nu as lasa Aredealu’ (ma rog, partea de vest a tarii) pentru nimic in lume. Nu sunt rasist in privinta bucurestenilor, pur si simplu nu imi plac. Am intalnit un amarat de ochelarist, vai de capul lui, care sustinea sus si tare ca este mare cunoscator al berii si mai ales al tuicii…Bine, nu as fi avut nimic impotriva acestui lucru, dar ma enerva teribil inganfarea si superioritatea cu care incerca sa priveasca pe toata lumea si bineanteles lauda afisata. Am preferat sa ma pun sa dorm putin mai repede decat sa comunic cu asemenea specimene. Bineanteles ca nu toti bucurestenii sunt la fel. Am mai intalnit un tip, tot din Bucuresti, umblat mult pe munti…si se vedea lucrul asta. Se putea comunica usor si fara a fi luat pste picior si privit de sus.
A venit si ziua placarii. O lene crunta ne lovea dar am reusit sa ne strangem cortul si sa coboram vreo 4 km pana in Carnic de unde am luat o ocazie pana in Ohaba. Aici ar fi trebuit sa stam vreo 2 ore dupa tren dar ne-am hotarat sa mai incercam la “ia-ma nene”. Dupa vreo 10 minute de stat in soare opreste un tip cu o Dacie Nova care ne transporta pana in Hateg. De aici urma sa luom repede inca o ocazie si sa ajungem acasa. Asta era planul nostru…era. Cine ar fi luat cu ocazia 6 chestii(3 oameni si 3 rucsace) intr-un oras? La un moment dat m-a luat foamea…nu as fi crezut niciodata ca o sa stau pe centura Hategului in soare sa mananc biscuiti cu fasole cu costita. Da, biscuti pe post de paine si o conserva…asta mai aveam de noi. In momente ca astea ajungi sa apreciezi altfel hrana. Dupa aceasta masa “copioasa” ne-am dat seama ca nu o sa ne ia nimeni si am plecat spre gara…gara din satul vecin pentru ca Hategul nu are gara. Dupa ce am realizat ca nu mai aveam sa ajungem la gara si taxiuri chemate degeaba, a oprit pe neastepte un Renault Clio care mergea pana la Targu-Mures…perfect, trece prin Orastie!
Oricum excursia in Retezat a fost un succes, ne-am simtit foarte bine si am vazut locuri pe care nici nu mi le puteam imagina vreodata. O sa revin in Retezat mai repde decat as fi crezut. Luni plec din nou…cu parintii mei de aceasta data. O sa vina si pozele cat de curand.
Acest articol participa si la concursul “Castiga cu povestea ta de vacanta”, organizat de Blogatu’ .
