ture faine…si lungi
Si ma vad ajuns acasa, din Retezat. Nu o sa spun prea multe despre locul in care am fost, mai bine cautati descrierile facute de altii care stiu sa scrie mai bine decat mine, ganditi-va la acea descriere, multiplicati-o de cateva ori si nu sunteti nici macar pe aproape.
Am plecat din Orastie pe la ora 7 si am ajuns in Ohaba de sub Piatra pe la 10 dupa care a urmat un drum de aproape trei ore pena la Cabana Pietrele. Pe acest drum l-am cunoscut pe Nea’ Gigi, un tip care urca pe munti de vreo 40 ani, avea de vreo trei ori varsta mea, membru de seama intr-un grup de turism si fost ghid montan. Am ajuns la cabana, ne-am cazat, adica am campat, dupa care ne-am intins la o binemeritata bere.
Am ramas uimit de cum se comporta oamenii la munte. Toata lumea se saluta cu toata lumea si poti intra in vorba cu oricine. Foarte multi turisti straini la munte dar si foarte multi bucuresteni. Nu stiu…nu as lasa Aredealu’ (ma rog, partea de vest a tarii) pentru nimic in lume. Nu sunt rasist in privinta bucurestenilor, pur si simplu nu imi plac. Am intalnit un amarat de ochelarist, vai de capul lui, care sustinea sus si tare ca este mare cunoscator al berii si mai ales al tuicii…Bine, nu as fi avut nimic impotriva acestui lucru, dar ma enerva teribil inganfarea si superioritatea cu care incerca sa priveasca pe toata lumea si bineanteles lauda afisata. Am preferat sa ma pun sa dorm putin mai repede decat sa comunic cu asemenea specimene. Bineanteles ca nu toti bucurestenii sunt la fel. Am mai intalnit un tip, tot din Bucuresti, umblat mult pe munti…si se vedea lucrul asta. Se putea comunica usor si fara a fi luat pste picior si privit de sus.
A venit si ziua placarii. O lene crunta ne lovea dar am reusit sa ne strangem cortul si sa coboram vreo 4 km pana in Carnic de unde am luat o ocazie pana in Ohaba. Aici ar fi trebuit sa stam vreo 2 ore dupa tren dar ne-am hotarat sa mai incercam la “ia-ma nene”. Dupa vreo 10 minute de stat in soare opreste un tip cu o Dacie Nova care ne transporta pana in Hateg. De aici urma sa luom repede inca o ocazie si sa ajungem acasa. Asta era planul nostru…era. Cine ar fi luat cu ocazia 6 chestii(3 oameni si 3 rucsace) intr-un oras? La un moment dat m-a luat foamea…nu as fi crezut niciodata ca o sa stau pe centura Hategului in soare sa mananc biscuiti cu fasole cu costita. Da, biscuti pe post de paine si o conserva…asta mai aveam de noi. In momente ca astea ajungi sa apreciezi altfel hrana. Dupa aceasta masa “copioasa” ne-am dat seama ca nu o sa ne ia nimeni si am plecat spre gara…gara din satul vecin pentru ca Hategul nu are gara. Dupa ce am realizat ca nu mai aveam sa ajungem la gara si taxiuri chemate degeaba, a oprit pe neastepte un Renault Clio care mergea pana la Targu-Mures…perfect, trece prin Orastie!
Oricum excursia in Retezat a fost un succes, ne-am simtit foarte bine si am vazut locuri pe care nici nu mi le puteam imagina vreodata. O sa revin in Retezat mai repde decat as fi crezut. Luni plec din nou…cu parintii mei de aceasta data. O sa vina si pozele cat de curand.
Acest articol participa si la concursul “Castiga cu povestea ta de vacanta”, organizat de Blogatu’ .
prin Prislop
Mi-am propus vacanta asta sa umblu mult si daca se poate cam pe la munte. Dupa o hotarare de ultim moment am plecat marti dimineata impreuna cu inca doi prieteni, Dacian si Razvan, spre Cabana Prislop fara sa stim prea multe despre asezare, drum de acces. Ulterior am aflat ca aceasta cabana se afla in Muntii Sureanu, reprezinta “granita” dintre judetele Alba si Hunedoara si ca de acolo se poate ajunge in multe locuri, respectiv Sarmizegetusa, Retezat, Lupsa, Parang si mai departe catre Paltinis(traseu de 3 zile facut de mama in tinerete).
Ziua de marti a inceput excelent. Stateam toti trei in autogara cu rucsacele langa noi asteptand autobuzul care nu mai venea. Am intrat la doamna cea cu autobuzele sa intreb care e treaba…de ce nu vine cursa ?!?!?
Aici, dupa ceva telefoane am aflat la fel ca si doamna ca autobuzul de 8 nu mai circula. Brusc ne loveste un sentiment de “Bagamias pu” la naiba! Ne gandeam acum cine naiba ne ia la ocazie pe toti trei…nu ca eram trei era problema, ci faptul ca ficare rucsac avea dimenisunea unui copil de gradinita care mananca cam mult. Dupa aproximativ 20 minute opreste o doamna cu un Peugeot 307 care ne duce aproximativ 1 Km pana la o intersectie, de aici urmand sa stam din nou la ocazie. Dupa cateva tentative nereusite de a opri pe cineva ne ia un Audi A4 in care incapem cu greu si caruia sper ca nu i-am zgariat prea rau interiorul cu rucsacul. Tipul acesta cu Audi a fost super ok. Desi mergea doar pana la intrarea in sat, a insistat sa ne duca pana spre iesire unde se termina drumul asfaltat. Era deja ora 9. Am luat-o pe jos dar nu inainte de a cumpara 1L de vinars de la un satean din sibisel(pentru a sta in jurul focului seara si pentru a ne mai incalzi) . Noi am plecat cu gandul optimist ca vom prinde un peridoc cu lemne ceva care sa ne duca pana aproape de cabana. Acest lucru nu s-a intmplat. Noi nu stiam ca peridocurile urca pe la ora 8 si coboara la 14…deci eram pe dinafara. Am luat-o pe jos deoarece nu avem ce face. Am facut vreo 19 Km in 5 ore, dar am prins si 2 masini(nu de lemne) care ne-au dus impreuna cam 15 minute, asta insemnand ca ne-au scutit de mers aproximativ 40 minute.
Si spre final am ajuns..vedem cabana, arata mai rau decat in poze.
Am luat o camera, desi nu aveam “rezervare” , fiind foarte ieftina(35 lei o camera cu 4 paturi) dar si fara curent. Dar nu conta, am fost acolo de dragul muntelui si pentru a face un mic antrenament pentru urcarea pe Retezat. Am petrecut o zi foarte faina, o seara la foc de tabara si am cunoscut niste oameni foarte faini… exceptandu-l pe cabanier(sau cabanos) care si-a luat moaca de om ursuz si deampulea putin mai serios care nu gusta glumele. In rest totul a fost foarte fain.
la intoarcere am coborat 8 km unde am facut un popas si am asteptat vreo masina ceva. Un popas binemeritat dupa atacul vacii, numai din cauza lui Razvan care nu stiu ce naiba i-a zis…oricum miam scapat telefonul, am calcat pe el si am sarit in parau ca sa nu se bage vaca in mine cu coarnele. Spre fericirea noastra a oprit o masina care ne-a transportat pana aproape de casa.
O iesire excelenta, o vreme foarte faina si un serios antrenament pentru Retezat unde voi pleca maine dimineata. Am de gand sa urc pe varf si sa vad lacul Bucura. Sper sa reusesc, sa fie vreme faina si sa ma intorc cu impresii si fotografii !
Articolul participa la “Castiga cu povestea ta de vacanta” , organizat de Blogatu’ .
….
impresii dupa al treilea concert Vita de vie de pana acum? I-am vazut din nou, la fel ca si anul trecut, la Serbarile Timisoareana de la Alba Iulia. Sa o iau de la inceputul: am plecat spre Alba, bineanteles cu personalul, impreuna cu cativa prieteni.
Pe drum ca de obicei am stat intre vagoane cu usile deschise… din cauza caldurii dar bineaintles ca sa gasit nasu’ sa se ia de noi. Inarmati cu o Hategana rece la 2L nu ne-am facut probleme si am ignorat “amenintarile” cu privire la “siguranta in tren”.
Ajunsi in Alba am cautat o toaleta ecologica…am intrat…am iesit…am jurat ca nu mai intru niciodata…nu ma intrebati de ce!
scapand de presiunea acumulata pe tren ne grabim sa jungem la primul concert si anume o trupa pe nume Interzis dar inainte de aceasta manevra intram pana la alimentara de unde alegem de pe raft o sticla de Tanita de ciocolata si un energizant. Nu stiu ce sa zic despre aceasta trupa…chiar isi merita numele..ar trebui interzisi.
Incepe si marele concert al serii! multimea e in delir, fetele de 14 ani in pantaloni in carouri si pline de cercei stau ude in fata scenei strigand-ul pe Adi Desktop. Parca nu aveam chef sa ma manifest, am zis ca stau in fata sa vad si eu ceva dar nu o sa fiu foarte energic. Totusi la insistentele lui Raul am intrat la o tura rapida de pogo pe binecunoscuta piesa Basul si cu toba mare. La un moment dat niste tineri din spatele meu incep sa strige o chestie care il lasa masca pe Adrian Despot si anume: “Pisete pe noi!!!!” In concluzie a fost un concert interesant, au cantat mai mult decat anul trecut dar mai putin decat la un concert la care se plateste bilet. Merita sa vezi un concert Vita de Vie pentru ca fac show!
Dupa traditionala bere bauta in Space am plecat spre gara, am luat bilet de data aceasta, ne-am urcat in tren si neam asezat la clasa I desi noi aveam bilete de clasa a II-a. bineanteles ca am gasit acelasi personaj care s-a luat de noi si nea scos afara..
in concluzie: o iesire faina, o plimbare cu trenul si un concert! 
Sibisel- cel mai hardcore sat!
Sunt momente cand ai vrea sa locuiesti la sat si nu la oras, oricum nu ma atrage pe mine prea mult ideea asta de urbanism, de a locui intre betoane. Pot sa zic ca printre chestile care imi plac foarte mult se numara natura cu toate chestiile care deriva din asta.
Azi, ca si duminica trecuta dealtfel, am fost pana la Sibisel(un sat din apropiere) cu bicicletele, insotit fiind de Vasy si Darius. Pot spune ca Sibiselul a devenit satul meu preferat. Arata a sat traditional. tot timpul sunt oameni la porti cu scaune si banci pe langa care nu prea poti sa treci fara sai saluti. pe langa faptul ca drumul e destul de bun si foarte putin aglomerat, din momentul in care treci de jumatatea satului pur si simplu esti invadat de o unda de aer putin rece si mai umed insa mult mai curat decat cel din oras.
Am petrecut o ora in natura pe un pod la fel ca cele peste prapastii , facute din scanduri, care se clatina. Singura diferenta era faptul ca nu era o prapastie ci un rau, iar dimensiunile podului erau mult mai reduse. O dupamiaza excelenta!
Summer break 2008
mioritice….
Ce poate fi mai frumos decat o bere pe terasa cu prietenii ?!?!?!? poate doar o bere in natura cu prietenii… aseara neam urcat pe biciclete(Eu, Roby si Silviu) si am plecat spre locul numit “Stavila” pentru a servi o bere rece, ca pe vremuri.
Nici nu am pornit bine si dintr-o data a aparut in fata noastra. era ea, stiam ca nu poate fi alta. ne uitam toti trei si nu ne venea a crede ochilor ceea ce vedeam. pe un zid in fata noastra era mama tuturor radastilor. o radasca musculoasa de aproximativ 15-17 cm. Robert find mai curajos a vrut sai faca poza dar nu se apropia la o distanta mai mica de un metru de zid. Pentru ca poza de la distanta asta nu arata exact dimensiunile apocaliptice ale goanjei miam luat inima in dinti si mam apropiat la aproximativ 20 cm de goanga, moment in care radasca sa speriat de o furnica, a sarit de pe perete, eu mam speriat de radasca si am aruncat telefonul din mana si mam departat de perete.
pe drumul de intoarecere neam intalnit cu Fulguletz, un mic caine mai mare decat mine pe care it “controla” o batranica. nu stiu ce ia facut Silviu de sa iritat asa tare Fulguletz.
Astea au fost cateva din momentele unei seri la Stavila!!!
Postul acesta e si pentru cei care mau tot intrebat ce am cu radasca.
PS: radasca e mai mare decat iti poti imagina
